INVESTEȘTE ÎN TINE

INVESTEȘTE ÎN TINE

Proiect de integrare socio-profesională pentru persoane cu vulnerabilitate socială multiplă
sub coordonarea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 3

Acest site este cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.

   

  Reducerea transmiterii HIV prin tratarea dependenţei de droguri


  |     27-ianuarie-2015


 Documente descărcabile

 Test
 Test 2

Context. Tratarea dependenţei de droguri urmăreşte îmbunătăţirea stării de sănătate şi a calităţii vieţii persoanei dependente de droguri, prin obţinerea stării de abstinenţă faţă de consumul de droguri, reducerea morbidităţii şi mortalităţii produse sau legate de comportamentele cu risc asociate consumului de droguri şi prin asigurarea accesului la servicii şi oportunităţi pentru atingerea celor mai bune niveluri de echilibru mental, fizic şi social.

Tratamentul dependeţei de droguri implică intervenţii farmacologice (inclusiv terapie de menţinere pe bază de substituţie) şi psiho-sociale.

Tratamentul pe bază de substituţie. Tratamentul de substituţie face necesară administrarea sub supraveghere medicală a unui medicament prescris, cu acţiune asemănătoare drogului ce a produs dependenţa. Astfel de tratamente sunt disponibile pentru gestionarea unei game largi de sindroame de dependenţă. Cel mai des folosit tratament de substituţie este terapia de înlocuire a nicotinei la dependenţii de tutun. În orice caz, din totalitatea programelor de substituţie în dependenţa de droguri ilicite, majoritatea se adresează dependenţilor de opioide. Medicamentele prescrise în tratamentele de substituţie sunt folosite atât în terapiile de menţinere pe termen mediu sau lung cât şi în dezintoxicare sau sevraj. Programele de menţinere implică administrarea medicamentului prescris pentru o perioadă lungă de timp, de obicei mai mare de şase luni. În ceea ce priveşte programele de dezintoxicare, este bine ca acestea să fie corelate cu un tratament/o abordare non-farmacologică pe termen lung a dependenţei de droguri. Dezintoxicarea durează între zece zile şi câteva luni, iar medicamentele substitutive sunt prescrise în doze descrescătoare, până la eliminarea totală a drogului.

Majoritatea medicamentelor de substituţie se administrează cu regularitate, pe cale orală, astfel reducându-se considerabil rata comportamentelor cu risc de infectare cu HIV, cum ar fi utilizarea în comun a acelor sau seringilor. Prin substituţie, este posibilă stabilizarea stării de sănătate şi a situaţiei sociale a consumatorului de droguri, înaintea derulării unui program de recuperare pe termen lung, cum ar fi sevrajul sau tratamentele ce vizează abstinenţa. În general, medicamentul de substituţie cel mai des folosit în tratamentele pentru consumatorii de droguri din mai multe ţări este metadona, prescrisă în doze zilnice de 60-80 mg. Un alt medicament utilizat în terapia de menţinere prin substituţie este buprenorfina. Este folosit şi levo-alpha-acetyl-methadol-ul (LAAM), însă există temeri că poate avea efecte secundare asupra funcţiei cardiace şi, de aceea, a fost scos de pe piaţa europeană. În unele ţări din Asia, pentru dezintoxicarea persoanelor dependente de substanţe opioide este folosită tinctura de opiu.

Tratamentul de substituţie poate fi o componentă importantă a abordărilor centrate pe menţinerea pacientului în comunitate, deoarece de obicei este administrat în regim ambulator. Mai mult, prin intermediul substituţiei, creşte numărul pacienţilor care urmează tratamentul pe termen lung, iar pacienţii au posibilitatea de a-şi rezolva importante probleme ce ţin de sănătatea fizică şi psihică, de situaţia familială, locativă, profesională, financiară sau juridică, în paralel cu urmarea tratamentului. Cu câteva excepţii, administrarea tratamentului de substituţie a fost implementată cu succes prin programe specializate de tratament a dependenţelor de droguri, programe separate de celelalte servicii de medicină generală. Participarea la programele de tratament pe bază de substituţie oferă posibilitatea diagnosticării timpurii a problemelor de sănătate, testării şi consilierii HIV şi referirii către servicii auxiliare. În plus, datorită ratei reduse de abandon al tratamentului, programele de acest gen permit tratarea, îngrijirea şi sprijinirea persoanelor infectate cu HIV.

Tratamentul de abstinenţă. Programele de abstinenţă sau tratamentele drog-zero diferă foarte mult unele de altele în privinţa lucrului cu pacienţii (în regim rezidenţial, ambulator, prin grupuri de suport) şi a concepţiei. De obicei, aceste programe pleacă de la principiul potrivit căruia o structură specializată, orientată către obţinerea abstinenţei prin oprirea bruscă a consumului, oferă cadrul potrivit pentru abordarea cauzelor consumului şi comportamentelor de consum. Prin acest gen de programe, clienţii sunt asistaţi în prevenirea recăderilor şi sunt ajutaţi să dezvolte abilităţi şi atitudini favorabile unor schimbări pozitive către un stil de viaţă fără droguri. În programele centrate pe abstinenţă, ratele de abandon sunt relativ ridicate în primele trei luni de tratament, dar apoi scad semnificativ. În grupurile de autosuport sau de suport reciproc, ce funcţionează în cadrul acestor programe, dependenţa de droguri sau de alcool este concepută ca boală ce poate fi tratată, dar nu şi vindecată. În aceste grupuri este subliniată importanţa construirii relaţiilor cu ceilalţi şi a dorinţei de a ajuta alte persoane dependente de droguri sau alcool. Unul dintre avantajele acestor grupuri este că ele creează mecanisme ce promovează reţele sociale alternative consumului de droguri.

Intervenţiile comportamentaliste. Intervenţiile asupra comportamentului pot fi aplicate în cadrul abordărilor axate pe abstinenţă sau în tratamentele de menţinere prin substituţie. Ele includ oferirea de psihoterapie, sprijin psiho-social şi consiliere în vederea schimbărilor comportamentale şi emoţionale. Intervenţiile asupra comportamentului sprijină reglarea stilului de viaţă, reduc comportamentele cu risc, cum ar fi utilizarea în comun a echipamentelor de injectare sau sexul neprotejat, şi dezvoltă aptitudinile necesare pentru a face faţă factorilor ce ar putea favoriza consumul de droguri sau recăderile. [...]